Floarea de colț, minune a naturii, simbol al curajului și dragostei, al purității, curățeniei și al iubitorilor munților.
Să fii puternică precum floarea de colț, viața să îți dăruiască numai bucurii și cer senin, iar împlinirile să îți lumineze sufletul! La mulți ani!
Floarea- de- colț
"Floarea- de- colț i-o floare de munte,
I-o floare ce crește, pe piscuri abrupte.
I-o floare ce-i rară... la fel ca și mulți,
I-o floare ce crește, numai pe munți.
I-o floare... de... colț, cu petale de stea
Și stelele toate, privesc înspre ea.
Și ea, totdeauna, privește spre stele
Și-L vede pe Domnul, umblând printre ele.
E floarea- de- colț, da... e ea...
Și vânturi năpraznice bat peste ea.
E floarea- de- colț da... e ea...
Și arșița zilei, s-o doboare ar vrea.
E floare- de- colț în sigurătate,
E floare- de- colt, ce, spre ceruri răzbate.
E floare- de- colt... în vântul năpraznic,
Ce stă sus, pe creste și veghează ca paznic.
Ea străjuiește la cote înalte
Și poate trăi, unde alta , nu poate.
E floarea- de- colț, da... e ea...
Și nu se-ofilește când răul ar vrea.
E floare... și cântă, din inima sa:
"Slăvit să fii, Doamne,
Căci ești Stânca mea,
Aici, sus, pe creste, cu Tine voi sta !
Ascunsă în nor,
Pe creasta înaltă,
Ascunsă în nor,
Sunt cu Tine, legată.
Și arșița mare,
Nu mă dogoare,
Căci Tu, Isus, pe stâncă,
Tu, îmi dai răcoare...
Și vântul năpraznic,
Mi-e adiere,
Căci Tu, Isus, ești Stânca
Și Tu, îmi dai putere !"
"Floarea- de- colț i-o floare de munte,
I-o floare ce crește, pe piscuri abrupte.
I-o floare ce-i rară... la fel ca și mulți,
I-o floare ce crește, numai pe munți.
I-o floare... de... colț, cu petale de stea
Și stelele toate, privesc înspre ea.
Și ea, totdeauna, privește spre stele
Și-L vede pe Domnul, umblând printre ele.
E floarea- de- colț, da... e ea...
Și vânturi năpraznice bat peste ea.
E floarea- de- colț da... e ea...
Și arșița zilei, s-o doboare ar vrea.
E floare- de- colț în sigurătate,
E floare- de- colt, ce, spre ceruri răzbate.
E floare- de- colt... în vântul năpraznic,
Ce stă sus, pe creste și veghează ca paznic.
Ea străjuiește la cote înalte
Și poate trăi, unde alta , nu poate.
E floarea- de- colț, da... e ea...
Și nu se-ofilește când răul ar vrea.
E floare... și cântă, din inima sa:
"Slăvit să fii, Doamne,
Căci ești Stânca mea,
Aici, sus, pe creste, cu Tine voi sta !
Ascunsă în nor,
Pe creasta înaltă,
Ascunsă în nor,
Sunt cu Tine, legată.
Și arșița mare,
Nu mă dogoare,
Căci Tu, Isus, pe stâncă,
Tu, îmi dai răcoare...
Și vântul năpraznic,
Mi-e adiere,
Căci Tu, Isus, ești Stânca
Și Tu, îmi dai putere !"
Floarea- de- colț, nu-i o floare înaltă...
Doar stă sus, pe stânca ce-o poartă.
Ceea ce florii- de- colț, îi dă înălțimea,
E... Stânca în care și-a-nfipt rădăcina.
Sunt floare- de- colț, cu petale de stea,
De sus, de pe stâncă, să pot lumina.
Sunt floare- de- colț, ce vântul o bate...
Și pot rezista, unde alta...nu poate!
Sunt floare- de- colț...
Ești floare- de- colț,
Iar ceea ce poate să ne dea înălțimea,
E Stânca, în care, ne-avem rădăcina.
Și oricât de grea ar fi încercarea
Și oricât veni- vor, vremi de restriști,
Tu... și cu mine, continuăm conjugarea:
"Eu rezist... tu reziști "...
Noi rezistăm... voi rezistați...
Ca și flori- de- colț, unde suntem plantați.
Noi rezistăm și avem bucurie,
Căci orice durere, Domnul, o știe.
Și - n orice arșiță, ce ne dogoare,
Domnu- I acolo, să ne- aducă răcoare...
Și când bate văntul... vânt de durere,
Domnul preschimbă totul, în adiere.
Să - nvățăm imnul florii, florii- de- colț :
"Unde altul nu poate, totdeauna tu poți ! "
Ești floare... și cântă din inima ta:
"Slăvit să fii, Doamne, căci ești Stânca mea !"
Doar stă sus, pe stânca ce-o poartă.
Ceea ce florii- de- colț, îi dă înălțimea,
E... Stânca în care și-a-nfipt rădăcina.
Sunt floare- de- colț, cu petale de stea,
De sus, de pe stâncă, să pot lumina.
Sunt floare- de- colț, ce vântul o bate...
Și pot rezista, unde alta...nu poate!
Sunt floare- de- colț...
Ești floare- de- colț,
Iar ceea ce poate să ne dea înălțimea,
E Stânca, în care, ne-avem rădăcina.
Și oricât de grea ar fi încercarea
Și oricât veni- vor, vremi de restriști,
Tu... și cu mine, continuăm conjugarea:
"Eu rezist... tu reziști "...
Noi rezistăm... voi rezistați...
Ca și flori- de- colț, unde suntem plantați.
Noi rezistăm și avem bucurie,
Căci orice durere, Domnul, o știe.
Și - n orice arșiță, ce ne dogoare,
Domnu- I acolo, să ne- aducă răcoare...
Și când bate văntul... vânt de durere,
Domnul preschimbă totul, în adiere.
Să - nvățăm imnul florii, florii- de- colț :
"Unde altul nu poate, totdeauna tu poți ! "
Ești floare... și cântă din inima ta:
"Slăvit să fii, Doamne, căci ești Stânca mea !"
Sursa: floarea-de-colt,
Floare de colt crosetata, realizat manual din fire Alize angora gold.
Edelweiss crochet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu